Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, a trăit pe vremea împăraţilor Diocleţian şi Maximian Galeriu şi era fiul voievodului cetăţii Tesalonicului, botezat în taină de părinţii săi, de frica cruntelor prigoane împotriva creştinilor.
El a cunoscut de mic adevărul din cuvintele acestora, dar mai ales a început să lucreze în sufletul său darul Lui Dumnezeu.
Moştenitor al părinţilor, a fost făcut voievod în locul tatălui său şi cârmuia cu multă vrednicie poporul, propovăduind dreapta credinţă şi aducând pe mulţi la Hristos.
Nu după multă vreme, cunoscând împăratul că Dimitrie este creştin, s-a mâniat tare şi când s-a făcut praznic în cetate, el a mărturisit că este creştin, defăimând închinarea păgânească, fapt pentru care a fost aruncat în temniţă. În acest timp, împăratul se bucura văzând cum un luptător vestit, Lie, se lupta cu cei viteji şi-i ucidea, aruncându-i în suliţe.
Tânărul creştin, Nestor, cunoscut al Sfântului Dimitrie, văzându-l pe acesta, omorând fără cruţare, mai cu seamă creştini, s-a aprins de râvnă şi vrând să lupte cu Lie, a alergat la Sfântul, în temniţă, cerând rugăciuni şi binecuvântare ca să-l poată birui pe acel ucigaş de oameni.
Însemnându-l cu semnul crucii pe frunte, acesta i-a zis: „Du- te şi pe Lie vei birui şi pe Hristos vei mărturisi”.
Intrând în luptă cu Lie, Nestor a strigat: „Dumnezeul lui Dimitrie, ajută-mi!” şi, îndată, trântindu-l la pământ, l-a omorât.
Întristat de moartea lui Lie şi aflând că Sfântul a fost cel care l-a îndemnat pe Nestor să lupte, împăratul a trimis ostaşi, poruncindu-le să-l străpungă, cu suliţele în temniţă.
Astfel marele Dimitrie şi-a dat sufletul în mâinile Lui Dumnezeu, făcându-se la Sfintele lui Moaşte multe minuni şi prea slăvite tămăduiri.
