Statul român a eșuat atunci când în locul convingerilor, a folosit ciomagul guvernamental. E mult mai ușor să spargi capul oamenilor decât să le deschizi mintea.
Pentru a convinge ai nevoie de argumente și de un dialog onest. Dialogul nu se face cu cei aflați pe statul de plată al televiziunilor, ci cu oameni care au un cuvânt de spus în societate prin ceea ce sunt și au realizat.
Nu poate vorbi cartea de vizită, oricât de pompoasă ar fi, în locul faptelor. Dialogul nu se face la televiziuni, ci coborând acolo unde e viața, adică în mijlocul poporului.
Dacă pui pumnul în gura oamenilor prin decizii discriminatorii care umilesc și divizează națiunea, dacă în locul unor discuții argumentate tu folosești represiunea, atunci tu nu conduci, ci ești despot.
Asumați-vă despotismul, domnilor și vă vom ierta.
Statul român a eșuat atunci când a folosit aroganța în locul smereniei. Dincolo de vorbele meșteșugite care sunt picurate în auzul românilor, se vede emfaza, se poate citi cu ușurință aerul de superioritate și dispreț cu care este tratată plebea, omul de rând.
Când iei cifrele la mână și jonglezi cu ele în funcție de interesele tale, de alegerile electorale, de concediile de vară, ca mai apoi să declari apocalipsa de toamnă, este evident că prin manipulare tratezi oamenii, prostindu-i.
Când manevrele ies la iveală cum poți să te aștepți să mai ai credibilitate în ochii omului de rând?
Respectăm știința, dar cu prudența celui care știe că nu știm totul. Citim și noi, ne informăm și noi, de aceea nu putem fi tratați ca o turmă, nu putem fi calificați ca ignoranți și needucați.
Poporul român are mult bun simț atunci când tace în fața jignirilor făcute de cei cu pretenții de mari domni, de mari specialiști. Am văzut destule cât să nu fim lesne crezători, cât să recunoaștem ipocrizia chiar dacă este glazurată cu titluri omenești impresionante.
Asumați-vă ipocrizia, domnilor și vă vom ierta.
Statul român a eșuat când în locul libertății a folosit constrângerea. Când uiți că dreptul fundamental al omului este acela de a decide singur ce face cu trupul lui și în numele protecție omului, tu restricționezi libertatea, atunci muți lupta din domeniul securității medicale în cel al abuzului dictatorial.
Orice sistem medical serios, orice studii științifice competente, vor concluziona că sistemul imunitar natural este cheia oricărei boli, de orice natură ar fi ea.
A interesat vreodată pe statul român ce aer respirăm, ce alimente consumăm, dacă avem căldură în case, ce pensii au bătrânii? Când dai doi bani pe sistemul de imunitate al unui popor, îmbolnăvindu-l constant prin nepăsare, remediul tău este să calci în picioare libertatea în numele unei protecții care și-a arătat limitele?
Asumați-vă abuzurile și încălcarea legilor și vă vom ierta, domnilor.
Statul rămân a eșuat atunci când strategia de conducere a devenit demonizarea adversarilor politici. De la ciuma roșie, la realitatea galben hepatică, de la curcubeul neomarxist la naționalismul zgomotos, totul a devenit un ring de box în care se caută upercutul decisiv.
Statul nu mai construiește nimic pentru că este ocupat cu demolarea opoziției. Ce autoritate poate să aibă un Parlament al gâlcevii, ce autoritate poate să mai aibă un președinte care plătește polițe, ce autoritate poate să mai aibă un guvern care își dădăcește pruncii săi, dar îi aruncă pe ai altora?
Asumați-vă incompetența, domnilor și vă vom ierta.
Poporul rămân este milos, dar nu prost, domnilor.
[…] Citiți și Când a eșuat statul român? […]