Orașul lui Caragiale… dar unde îi e casa?

Locuința din Ploiești unde a trăit primii ani din viață marele dramaturg Ion Luca Caragiale… 

Casa lui Ilie Lumânăraru, fost mare han, unde a lociut copilul I. L. Caragiale cu familia sa, prăvălia Didimei din mahalaua Sfântul Pantelimon, astăzi este o tristă amintire, odinioară amplasată pe strada George Coșbuc.

O filă ruptă din istoria Ploieștiului pierdută ireversibil sub dărmăturile nepăsării.

Caragiale devine liric când își evocă locuința, aceea din vremea școlii.

,,Iat-o cât e de luminoasă! Bun și neuitat adăpost! E casa lui Hagi Ilie Lumânărarul, de la Sfântul Gheorghe din Ploiești. Cu cât mijesc ochii mai tare, cu atât bătrâna mea prietenă apare mai limpede între cei patru salcâmi venerabili.

Iată și liliecii au înflorit a doua oară, semn de toamnă lungă. Îmi trimit de departe florile albe mirosul lor onest.

Să ne apropiem binișor și să intrăm în grădina care parcă n-are fund. Grădina asta s-o vezi noaptea pe lună!”

În grădina din amintire cresc pruni, gutui, peri și viță încărcată de rod.

,,Ia uitați-vă acum la casă. Ce mândru se țuguiază acoperișul cu șindrilă, îmbrăcat spre miază-noapte cu mușchi verde mare și purtând în vârfu-i urcior smălțuit care sclipește în soare. Ce mare și stufoasă a crescut urechelnița. Iată deasupra  gârliciului, din care izvorăște o așa de potrivită răcoare, pridvorul larg.” 

Caragiale își invită cititorul să-l urmeze, pe treptele pridvorului sprijinit pe coloane din lemn de stejar, să intre în salonul larg, cu ziduri groase, cu firidele ferestrelor pe care stau borcanele cu murături, să admire sobele proaspăt văruite, ,,Gata să prezideze o dezbatere într-una din ședințele lungilor nopți de iarnă.

Și iată cum, alăturea de perete, protectorul nebiruit, departe de ferestre și de uși, se odihnesc paturile copiilor, cu fața la lumina vetrei și cu căpătâiul sub icoane”.

Citiți și Casele ţărăneşti în pictura românească