Sfântul Cuvios Antonie cel Mare

Sfantul Antonie cel Mare a trăit în secolul al III-lea si începutul secolului al IV-lea. Este socotit a fi întemeietorul vieții monahale, și este probabil cel mai reprezentativ ascet pentru duhul vieții  călugărești. Născut în satul Coma din Egiptul de Mijloc in anul 251, acest mare luminator al credinței a fost fiul unor țărani creștini înstăriți. În acest mediu a deprins calea credinței. Pe când Antonie avea 20 de ani, dupa moartea părinților săi ,întrebându-se despre drumul său în viață, fericitul a auzit în biserică cuvintele lui Hristos: “Daca voiești să fii desăvârșit du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor și vei avea comoară în cer; dupa aceea, vino și urmează-Mi” (Matei 19, 21). Antonie, punând aceste cuvinte în inima sa, și-a împărțit averea la săraci, și- a încredințat sora unei comunități de fecioare și s-a retras în singurătate.

CitiȚi și Părintele Constantin Necula: “Să postim de răutate şi de prostie, de mediocritate”

După ce s-a nevoit o perioadă într-o colibă de lângă satul natal, sub povățuirea unui ascet mai bătrân, Antonie s-a mutat într-un mormânt idolesc; apoi, pe când avea 35 de ani, Sfântul Antonie s-a mutat într-un loc numit Pispir, la marginea deșertului. Aici a locuit  timp de 20 de ani, până când ucenicii săi  l-au silit să părăsească acest loc, Antonie fiind aproape mort din cauza atacurilor diavolești.. Așa devine părintele duhovnicesc al multor călugări din diversele comunitați monastice din pustia egipteană, cele mai vestite fiind cele din Nitria și Sketis.

Dupa ce în anul 310 face o călătorie la Alexandria pentru îmbărbătarea creștinilor prigoniți din cauza persecuției lui Maximin, Antonie se stabilește în anul 312 în adâncul deșertului, pe muntele Kolzim. Aici a ramas până la sfarșitul vieții, împreunăcu doi ucenici, nepărăsind-și locul decât pentru a-și vizita discipolii și pentru a doua sa călătorie la Alexandria, în sprijinul Sfântului Atanasie cel Mare, persecutat de arianiști.

Sfântul Antonie a trecut la cele veșnice în anul 356 d. Hr. în deșertul de pe malul drept al Nilului. Informațiile pe care le avem despre Sfântul Antonie sunt relatările Sfântului Atanasie, ucenicul său. Iata ce spune Antonie despre trecerea sa la Domnul: „Eu, o! fiilor, precum este scris, mă duc pe calea părinților căci mă văd singur chemat de Domnul; iar voi treziți-vă ca pustnicia voastră cea veche să nu o pierdeți, ci ca și cum ați face început de pustnicie, așă sărguiți-vă să păziți osârdia voastră intreagă. Că știți pe diavolii cei ce vă bântuiesc, știți cum sunt de sălbatici, dar neputincioși cu puterea; deci, nu vă temeți de dânșii ci mai vârtos să credeți în Hristos de-a pururea. Apoi, ca și cum fiecare ați muri, asă să vietuiți, luând-aminte și pomenind sfătuirile pe care le-ați auzit de la mine. Nici o împărtășie să nu aveți cu schismaticii, nici cu ereticii arieni, că știți că și eu mă abăteam și mă feream de acești pentru eresul lor cel de Hristos urâtor și rău credincios; ci sârguiți-vă mai cu seamă de-a pururea a vă împreuna mai întâi cu Domnul, apoi cu sfinții, ca astfel după moarte, întru veșnicele locașuri, ca pe niște prieteni cunoscuți să vă primească și Sfinții pe voi. Acestea gândiți-le, acestea cugetați-le și de aveți vreo purtare de grijă pentru mine, mă veți avea ca pe un părinte al vostru; dar să nu lăsați pe nimeni să ia trupul meu și să-l ducă în Egipt, ca nu cumva să-l pună în casele lor, dupa cum au obicei, căci pentru aceasta am venit aici în munte. Știți cum de-a pururea opream pe cei ce fac aceasta și le porunceam să înceteze un obicei ca acesta; deci, voi îngropați trupul meu și sub pământ, ascundeți-l. Apoi să păziți taina între voi, ca nimeni să nu știe locul, afară de voi singuri. Iar eu la învierea morților îl voi lua nestricăcios de la Mântuitorul. Împărțiți hainele mele și dați lui Atanasie episcopul un cojoc și haina pe care o așterneam, pe care el mi-a dat-o nefolosită, iar la mine s-a învechit. Celălalt cojoc dați-l lui Serapion, episcopul; voi tineți haina cea de păr și mântuiți-vă fiilor, fiți sănătoși că Antonie acum se mută  și nu mai este împreună cu voi”. După ce zise acestea și aceia l-au sărutat ca pe niște prieteni au văzut îngerii care veniră la dânsul și, bucurându-se de dânșii, el și-a întins picioarele și zăcând cu fața în sus, se arăta vesel; dupa aceea și-a dat sufletul, și s-a dus la Sfinții Părinți, iar ucenicii lui, precum le dăduse poruncă, înfășurându-l și îngropând-l, au ascuns trupul lui sub pământ și nimeni nu știe până acum unde este ascuns, afară de cei doi ucenici ai lui.”

Troparul Sfantului Antonie cel Mare

Locuitor pustiului și înger în trup și de minuni făcător, te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Antonie. Și cu postul, cu privegherea, cu rugăciunea, cerești daruri luând, vindeci pe cei bolnavi și sufletele celor ce aleargă la tine cu credintă. Slavă Celui ce ți-dat ție putere, slavă Celui ce te-a încununat pe tine, slavă Celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.

Sfinte Cuvioase Părinte Antonie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

La Ploiești, astăzi are hramul Biserica Sfântul Antonie cel Mare situată în cartierul Bereasca