În timpul domniei lui Cuza Vodă – spunea ucenicul Sfântului Calinic, s-a întâmplat o tulburare în Seminarul Episcopiei de Râmnic și Preasfinția sa, cu darul și cu blândețea sa, a potolit acea tulburare. Aflând de acestea, mitropolitul Nifon a trimis un funcționar în anchetă. ,,Nu mai este nevoie ca să faci dumneata cercetare pentru că eu, ca episcop, i-am liniștit și mulțumit pe toți. Să spui la cei care te-au trimis că sunt în neștiință de aceasta.”
Auzind de cuvintele Sfântului Calinic, ministrul s-a supărat și a cerut suspendarea episcopulului și darea lui în judecată iar dacă nu să-i primească demisia.
,,Demisia dumitale pot să o primesc, dar decretul contra episcopului de Râmnic niciodată nu-l voi semna”, a zis domnitorul Alexandru Ioan Cuza.
Apoi, cu vocea înaltă a strigat: ,,Măi Scarlat, acela, episcopul Râmnicului, Calinic, este adevăratul și Sfântul călugăr al lui Dumnezeu și ca el altul nu mai este în toată lumea.”
Într-una din zile, având darul întrevederii, a spus ucenicului său, Anastasie ,,Să știi, fiul meu, că la 1866, Cuza nu mai este domn al țării și au să se facă mari schimbări. Să mai știi că la 1877 are să vină în țară împaratul Rusiei cu familia sa și cu oștirile lui și are să treacă Dunărea, să se bată cu turcii, dar rușii au să fie învinși de turci. După aceea, rușii au să cheme în ajutorul oștirea română și, cu ajutorul lui Dumnezeu, au să facă românii mari victorii, încât să-i laude și să-i admire toate continentele lumii. După acest război sângeros, are să fie un război cu condeiul, adică cu diplomația. Și după acesta are să fie un război așa de mare, cum nu a fost de când pământul, și ferice de cei care vor scăpa după acest mare război.”
Adeseori mergând în vizită canonică prin eparhie, i-a plăcut locul liniștit de la Schitul Frăsinei. De aceea a voit să facă aici o mănăstire de chinovie ca la Cernica. Deci, numaidecât, în anul 1863 a pus și s-a zidit biserică frumoasă și chilii pentru părinți și a așezat reguli ca la Cernica. După zidirea Mănăstirii Frăsinei, a voit Sfântul Calinic ca în acest loc sihăstresc să nu intre niciodată parte femeiască. O copilă care a trecut din greșeală de piatra cu legământul pus s-a îmbolnăvit de epilepsie. Cu rugăciunile Sfântului, fata s-a făcut sănătoasă și toți îl cinsteau ca pe un adevărat Sfânt și făcător de minuni.
“Patericul românesc(pag. 421-422)”
Citiți și Bustul lui Vlad Țepeș a fost zidit la Mănești, loc al copilăriei marelui voievod
[…] Citiți și Întregitorul Alexandru Ioan Cuza și Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica […]