Unul dintre cei mai importanţi scriitori ai secolului XX, Franz Kafka, s-a născut la 3 iulie 1883, la Praga, într-o familie de evrei din clasa de mijloc.
Între 1889 şi 1893, a studiat la şcoala elementară de limbă germană din Praga, iar în 1901 a absolvit Gimnaziul Altstadter, cu rezultate bune la limbile clasice şi la istorie. A studiat dreptul la Universitatea Charles-Ferdinand din Praga, obţinând titlul de doctor la 18 iunie 1906.
Între 1907 şi 1922, a profesat la diverse companii de asigurări, cu conştinciozitate dar fără a fi pasionat de munca sa, în timpul nopţilor lucrând la opera sa literară.
În 1917, Kafka a aflat că are tuberculoză.
Biografii săi susţin că, de-a lungul vieţii, a suferit de depresie clinică, anxietate socială, migrene şi insomnie, conform sursei citate.
Un loc aparte în viaţa lui Kafka l-a deţinut relaţia sa cu Felice Bauer, din Berlin, cu care a fost logodit. Ea a păstrat cele aproximativ 350 de scrisori de dragoste şi 150 de cărţi poştale scrise de mână de Kafka, ce au fost tipărite şi publicate într-un volum după moartea acestuia.
În schimb, scrisorile Feliciei Bauer au fost pierdute, întrucât Kafka le-a distrus când a rupt relaţia. Volumul “Scrisori către Felice” a fost studiat exhaustiv ca un ghid pentru sentimentul de izolare într-o lume de neînţeles, sentiment ce străbate poveştile lui Kafka.
Opera lui a devenit cunoscută abia după moarte. Deşi Kafka, în testamentul său, a cerut ca toate manuscrisele operelor netipărite să fie distruse, prietenul său Max Brod a editat, totuşi, aceste manuscrise. Ironic, tocmai această parte a scrierilor lui este cea mai cunoscută şi apreciată.
Opera lui Kafka oglindeşte contradicţiile vremii, dar mai ales situaţia sa personală, reflectă bariera de diferenţe sociale, naţionale şi de rasă, de care Kafka suferea, neştiind să-şi rezolve aceste probleme. De aceea, motivele de bază din scrierile sale le reprezintă sentimentul de neapartenenţă, de izolare. Scriitorul a fost influenţat şi de situaţia familială, în special de relaţia încordată cu tatăl său, logodna nereuşită, sentimentul de dedublare, de contradicţii interioare. Toate acestea ilustrează o epocă a sfârşitului, a destrămării şi naufragiului, în care criza societăţii este şi o criză a individului şi a artei.
În timpul vieţii, Kafka a publicat puţin, excepţii făcând colecţiile de povestiri “Meditaţii” şi “Medic de ţară”, precum şi povestirea “Metamorfoza”. Colecţia “Artistul flămând” a fost editată de el, dar publicată postum.
Cele trei romane semnate de Kafka sunt “Procesul”, “Castelul” şi “Amerika”, niciunul nefiind terminat.
Despre semnificaţia operei lui Kafka, Alina Crihană notează: “Punând în fabulă experienţe ale limitelor, al căror protagonist este un antierou întotdeauna angajat într-o căutare a sensurilor ultime ale existenţei, romanele lui Kafka, la fel ca acelea scrise de toţi marii remitologizatori ai modernităţii – J. Joyce, Th. Mann, H. Hesse -, sunt parabole care construiesc imaginea condiţiei umane prin apelul la o serie de scheme miticarhetipale. Faptul că universul kafkian îşi păstrează ‘pregnanţa simbolică’ şi în zilele noastre se datorează acestui tratament ‘mito-foric’, care transformă o banală istorie cotidiană a unui proces absurd, de pildă, într-o parabolă despre eşecul uman în faţa absolutului”, conform ibn.idsi.md.
Franz Kafka a murit de tuberculoză la 3 iunie 1924.
La 40 de ani, Franz Kafka (1883-1924), care nu s-a căsătorit niciodată și nu a avut copii, s-a plimbat prin parcul din Berlin când a întâlnit o fetita care plângea pentru că își pierduse păpușa preferată. Ea și Kafka au căutat păpușa fără succes. Kafka i-a spus să se întâlnească cu el a doua zi sa caute impreuna papusa. A doua zi, când păpușa nu fusese încă găsită, Kafka i-a dat fetitei o scrisoare „scrisă” de păpușă pe care scria „te rog să nu plângi. Am plecat intr-o călătorie să văd lumea. Îți voi scrie despre aventurile mele”.
Astfel a început o poveste care a continuat până la sfârșitul vieții lui Kafka. În timpul întâlnirilor lor, Kafka a citit scrisorile scrise cu atenție ale păpușii cu aventuri și conversații pe care fatita le-a găsit adorabile. În cele din urmă, Kafka a adus păpușa (a cumpărat una) care se întorsese la Berlin. „Nu seamănă deloc cu păpușa mea”, a spus fata. Kafka i-a întins o altă scrisoare în care păpușa a scris: „Călătoriile mele m-au schimbat”. Fata a îmbrățișat noua păpușă și a dus-o fericită acasă. Un an mai târziu, Kafka a murit. Mulți ani mai târziu, fata acum adultă a găsit o scrisoare în interiorul păpușii. În minuscula scrisoare semnată de Kafka era scris:
„Tot ceea ce iubești va fi probabil pierdut, dar în cele din urmă, dragostea va reveni într-un alt mod.”
