Până la treizeci de ani, Domnul Hristos nu a început propovăduirea Sa, ci a vieţuit în Nazaret, câştigându-şi hrana din osteneala mâinilor, ca să ne înveţe pe noi a nu lenevi, nici a mânca pâinea în zadar.

Împlinindu-se vremea dumnezeieştii Lui arătări, a venit cuvântul Lui Dumnezeu către Ioan, fiul lui Zaharia, în pustie, trimiţându-l pe el ca să înceapă a boteza cu apă. I-a dat şi un semn, după care putea să-l cunoască pe Mesia, precum Botezătorul ne spune: ,,Cel ce m-a trimis să botez cu apă, Acela mi-a zis mie: deasupra Căruia vei vedea Duhul, pogorându-Se şi rămânând peste El, Acela este Cel ce botează cu Duh Sfânt”.

Ascultând Ioan cuvântul Lui Dumnezeu, a venit în partea Iordanului, propovăduind botezul pocăinţei.

Atunci, a venit şi Iisus din Galileea la Iordan, ca să se boteze de la dânsul. A venit la ape, ca să sfinţească firea apelor, a venit să se boteze, ca să ne gătească nouă scăldătoarea Sfântului Botez.

Ioan L-a cunoscut cu Duhul şi se apăra, zicând: ,,Eu am trebuinţă să mă botez de la Tine şi Tu vii la mine?”, iar Domnul a zis: ,,Lasă acum, că aşa se cade nouă a împlini toată dreptatea”.

Citiți și Tradiții, obiceiuri și superstiții de Bobotează

Ieşind Domnul din râu, i s-au deschis Lui cerurile, strălucind de sus o lumină în chip de fulger şi Duhul Lui Dumnezeu spre Domnul, Cel ce S-a botezat, S-a pogorât, la vedere ca un porumbel. Atunci, s-a auzit un glas din cer, zicând: ,,Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit”.

Aceluia se cuvine slava şi stăpânirea în vecii vecilor!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.