Născut într-un mic sat din Moldova, George Enescu a fost puternic atras de meleagurile pitoreşti de pe Valea Prahovei, cu atât mai mult cu cât a fost un apropiat al Casei Regale.
Legătura dintre Enescu şi Casa Regală a României a început în anul 1898, după succesul parizian al opusului său nr. 1, Poema Română, ce se încheia cu Imnul Regal.
S-a bucurat de sprijinul reginei Elisabeta, cunoscută şi sub pseudonimul artistic Carmen Sylva, pe versurile căreia a şi compus o serie de lieduri, aşa cum arată site-urile www.georgeenescu.ro, povestidecalatorie.ro.
Adeseori invitat de regina Maria pentru a susţine recitaluri la Palatul Peleş, a fost atras de frumuseţea locurilor, astfel cu sumele obţinute în primele turnee în America şi-a construit o casă, după planuri proprii, pe care a numit-o Vila Luminiş.
Timp de 20 de ani, până în 1946, când a părăsit România, a revenit adesea la Sinaia.
Vila Luminiş a fost donată statului român, în anul 1947, spre a fi folosită ca loc de odihnă şi de creaţie pentru artişti. Din 1995 a devenit Casa Memorială „George Enescu”, iar din 2007 este secţie a Muzeului Naţional „George Enescu”.
Realizată într-un stil autentic românesc şi integrată armonios în ambianţa munţilor Bucegi, înconjurată de brazi, mulţi plantaţi chiar de Enescu, vila este simplă, sobră şi în acelaşi timp strălucitoare, definind personalitatea celui care a locuit-o şi care spunea că „Simplitatea în viaţă este adevărata libertate”.
O importanţă deosebită în construcţia acestei case a avut-o dispunerea ferestrelor, George Enescu fiind extrem de preocupat de modul în care cădea lumina.
Foto: Bogdan Buzuleac