În ziua Măcinicilor sau Mucenicilor se află hotarul dintre iarnă şi vară, dintre zilele aprige ale Dochiei şi cele călduroase ale Moşilor.
În această zi s-au suprapus două sărbători de înnoire sezonieră: ultima zi a Babei Dochia, când, conform tradiţiei, aceasta moare şi se preface în stană de piatră şi prima zi a Moşilor, jertfiţi şi ફ્transformaţi în cenuşă pe rugul funerar, pentru dreapta lor credinţă.
Conducătorul lor militar se numea Agricola, un aspru luptător împotriva creştinilor. Aflând că 40 de ostaşi din subordinea sa au refuzat să se închine idolilor, fiind creştini, le-a ordonat să-şi lase credința. În numele celor 40 a răspuns Chirion, cel mai mare în grad dintre ei:
„Cum am luptat şi am biruit pe vrăjmaşi, pentru împăratul pământesc, tot aşa vom lupta şi pentru Împăratul ceresc, împotriva vrăjmaşilor Lui”.
Pentru că nu i-a putut convinge să renunţe la credinţă, Agricola a ordonat ca tinerii ostaşi să intre dezbrăcaţi în lacul Sevastia care, în acea perioadă a anului, era aproape îngheţat.
Unul dintre ei nu a rezistat și a ieşit din apă, dar intrând în baia caldă cu care erau ademeniţi cei din lac, a murit. Numărul mucenicilor s-a completat cu unul dintre temniceri care, văzând tăria martirilor, s-a declarat şi el creştin şi a intrat în lac, alături de ceilalți.
În acea noapte s-au petrecut mari minuni: apa lacului s-a încălzit, gheața s-a topit și 40 de cununi strălucitoare au pogorât asupra mucenicilor. În zori, au fost scoși vii din lac, li s-au zdrobit fluierele picioarelor și au fost lăsați să-și dea sufletele.
Potrivit tradiţiei populare, femeile fac în această zi mucenici în formă de opturi. Aceştia sunt duşi la biserică pentru a fi binecuvântați, iar apoi sunt serviți.
În ziua mucenicilor, în credinţa populară, se deschid mormintele şi porţile Raiului, iar gospodinele fac, în cinstea Sfinților Mucenici, 40 de colaci numiţi sfinți, mucenici sau brădoşi. În Moldova, aceştia au forma cifrei 8, o stilizare a formei umane, şi sunt copţi din aluat de cozonac şi apoi unşi cu miere şi nucă.
În Dobrogea, se păstrează aceeaşi formă numai că mucenicii sunt mai mici şi sunt fierţi în apă cu zahăr, scorţişoară şi nucă, simbolizând lacul în care au fost aruncați Sfinţii Mucenici.
Un alt obicei este pornirea simbolică a plugului. Sărbătoare consacrată agricultorilor, scoaterea plugului în fața casei în mod festiv reprezintă deschiderea ciclului sărbătorilor de primăvară şi totodată a muncilor câmpului specifice anotimpului. Era momentul în care plugarii încheiau înţelegerile pentru întovărăşire, pecetluite întotdeauna de o petrecere de pomină.
Se spune că tot ce e semănat în această zi o să rodească de 40 de ori mai mult, iar cine nu respectă sărbătoarea va suferi 40 de zile.
Ziua mucenicilor era şi un prilej de prognozare a vremii. Se consideră că dacă plouă în această zi, va ploua şi de Paşte; dacă tună, vara va fi prielnică tuturor culturilor; dacă îngheață în noaptea dinaintea acestei zile, atunci toamna va fi lungă.
