Într-o lume în care a fi diferit și a ieși cumva/oricum în evidență în zgomotul ofertelor, știrilor și informațiilor venite din toate sursele, putem avea impresia că avem puține lucruri în comun cu alții. Totuși sunt circumstanțe externe care ne-au atras la toți atenția și care au avut impact asupra noastră a tuturor. Dacă începutul de an părea să fie unul de tranziție la viața socială oprită de pandemia mondială din ultimii doi ani, în februarie invazia din țara vecină Ucraina ne-a îngrijorat pe toți.

Țin minte că în acele zile de început de război avem discuții cu o parte din prietenii mei și care minimalizau sau chiar luau în râs alternativele nonviolente în fața unei astfel de agresiuni armate. Simpatizam cu dorința de libertate și independență a poporului ucrainean, dar când vedeam soldații ruși ieșind în flăcări din tancurile lor aruncate în aer simțeam și mai multă tristețe.  Știu că țineam un curs de CNV în aceea perioadă și vedeam cu moralul participanților a căzut și efortul nostru de a învăța un mod nonviolent de comunicare și a ne trăi viața părea unul fără sens. Sau cel puțin paradoxal

Am convingerea că multe persoane au avut situații și întâmplări similare în viețile lor. Faptul că ești interesat să cauți soluții nonviolente la interacțiunile interumanedin viața ta, te poate transforma uneori în țintă a prietenilor sau chiar a unor membri din familie care sunt adepții unor soluții revanșate sau tăioase  în rezolvarea oricărui conflict.

În aceea perioadă am avut norocul să fac parte din câteva grupuri de empatie unde ne puteam exprima liber furia, tristețea, lipsa de putere, teama sau frustrarea. MI-am întărit și validat astfel credința că atunci când cauți încredere, cooperare, empatie și grijă, cel mai ușor mod de a le primi e să … le oferi. În ciuda la atâtea războaie sau conflicte armate cu victime zilnice, totuși umanitatea progresează datorită alegerilor ”ne demne” de un viral sau știre de presă de a ne trăi viața căutând armonia și înțelegerea cu cei din jurul nostru.

Nu trebuie să fi expert în istorie universală ca să ai dificultăți în a găsi vreo perioadă de stabilitate, pace sau liniște între oameni sau popoare. Și nici anul care vine nu se anunță ca fiind începutul vreunei astfel de perioade. Incertitudinile legate de schimbările climatice, războiul din vecini sau inflația crescută pot fi ignorate, dar au efect asupra vieții fiecăruia dintre noi. Ne putem întreba ce rost mai are? Ce e de făcut pentru un om, pentru un grup mic?

Fiecare dintre noi își găsește propria sursă de putere, optimism și încredere în viitor. Personal mă îndrept spre armonia din familie, spre acceptarea fin partea prietenilor și pe suportul comunității de comunicare nonviolente.

Mi-aș dori ca pe măsură ce timpul trece să creem tot mai multe legături între noi. Poate că nu e realist să credem că fiecare dintre noi poate aduce ”pacea în lume”, dar cu siguranța fiecare are putere în lumea proprie. În acel “un metru pătrat “din jurul nostru, fiecare dintre noi are puterea de a decide dacă să țină în mână „puținul în plus” pe care îl are sau să îl ofere la cineva care are nevoie. Cu toții putem avea pace in lumea in care trăim!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.