Să nu te superi, îți voi înregistra râsul din zilele noastre bune, pentru acelea în care îmi vei lipsi. Îți voi sigila parfumul într-un borcan etichetat cu ,,dragoste”, și îl voi deschide când îmi va fi dor să-ți simt mirosul.
Îți voi imprima sărutul pe umărul meu și mâna pe spatele meu mic, resemnat în brațele iubirii tale, mâna pe care o așteptam atât de mult să mă mângâie, mereu.
Să nu te superi, îmi voi umple pereții cu rame cu poze cu noi când tu nu vei mai fi în casa noastră și voi scăpa treptat de ele când te voi pierde puțin câte puțin din mine. Voi da ultima poză jos când mă va iubi un alt bărbat, din respect pentru el, nu vreau să-l sfideze o poză cu mine din trecut, lângă tine. Sper ca iubirea lui să mă ajute să nu te mai iubesc.
Nu, nu susțin să intri într-o altă iubire cu un alt bagaj, în afara celui cu haine.
De cele mai multe ori, această chestiune voită și care ar fi putut fi evitată, se transformă într-un triunghi trist al dejnădejdii și dezamăgirii, pentru unul, în iubire.
Să nu te superi, dar voi scrie un volum cu poezii despre tine și despre cum te-am iubit, pentru că firea umană e atât de imprevizibilă, încât mă gândesc cu groază să nu mi se întâmple vreodată ceva și să-mi uit gândurile despre tine.
Aproape am uitat, să nu te superi, dar voi mai deschide câteodată sertarul cu amintiri, iar dacă vezi că ți-am scris un sms pe wapp și l-am șters, a fost pentru că te iubeam și după multe zile, și luni, deși din orgoliu ți-am spus, când ai plecat, că nici eu nu te mai iubesc.
Scris de Maria Magdalena Rădulescu
