Acesta a fost din Betsaida, orășel pe malul lacului Ghenizaret, fiul lui Iona din Galilea și fratele lui Petru, primul dintre ucenicii Domnului Hristos. Înainte de a fi Apostol al Domnului, Sfântul Andrei a fost ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul, dar auzind a doua zi după Botezul lui Iisus în Iordan,pe dascălul său zicând: ,,Iată Mielul lui Dumnezeu, cel ce ridică păcatul lumii.”, a urmat după Hristos.
Atunci i-a zis fratelelui său Petru: ,,Am găsit pe Mesia, care se tâlcuiește Hristos” și astfel, l-a tras și pe acesta spre dragostea lui Hristos. Drept aceea, Sfântului Andrei i se spune și Apostolul cel dintâi chemat al Domnului și se află multe învățături despre dânsul, în Scriptură, din zilele acelea, ca și ceilalți Apostoli, Sfântul Andrei a urmat Mântuitorului, însoțindu-l pe drumurile Țării Sfinte, adaptându-se din izvorul nesecat al dumnezeieștilor descoperiri pe care le aducea Mântuitorul.
La rândul ei, Tradiția Bisericii ne spune că, după Înălțarea Domnului la cer și după Cincizecime, Apostolii au tras la sorți și au mers în toată lumea, pentru propovăduire.
Atunci, Sfântului Andrei i-a fost rânduit să meargă in Bitinia, Bizantia, Tracia și Macedonia, cu ținuturile din jurul Mării Negre, până la Dunăre și Scitia (adică Dobrogea noastră) și până în Crimeea.
În aceste locuri nu umbla în grabă, ci zăbovind și îndurând multe împotriviri și nevoi, pe toate biruindu-le cu ajutorul lui Hristos.
Sfântul Andrei a avut sfârșit de mucenic, fiind răstignit, la Patras, lângă Corint, cu capul in jos, pe o cruce în formă de ”X”, căreia i s-a spus ,,Crucea Sfântului Andrei.”
