O femeie trebuie să știe să danseze oricând ar lua-o cineva la dans, dar cel mai important, să transmită emoții când este în brațele partenerului.
Alături de emoții, sunt anumite priviri din timpul dansului care pășesc elegant, nu pe podea, ci în sufletul partenerului de dans prin viață, sau pur și simplu partenerului din acel dans.
O femeie care știe să danseze, își va căuta mereu un partener care să știe să o danseze și în brațele căruia să se lase purtată de moment.
Să știe să transmită prin dans plăcere, plăcerea aceea care se resimte atunci când rememorezi momentul, cu riscul de a pierde câte un detaliu important, pentru că amintindu-ne în prezent de ceva trecut, nu este altceva decât o adaptare a amintirii la starea din momentul retrăirii, prin intermediul memoriei.
Odată cu rememorarea, amintirile își pierd din intensitate, și din păcate, o amintire care a fost cândva ceva prețios și de neatins de către alții, peste un timp devine ceva diminuat în intensitate și comun, ca un lucru care ar fi trebuit să se împlinească oricum.
Cât despre dansurile rememorate, am retrăit cu ochii închiși de multe ori, câteva dansuri, câțiva oameni, erau niște dansatori buni, și sunt sigură că la fel dansau și prin viață.
Nu i-am mai găsit pe ringuri comune, poate ne-am mai revăzut întâmplator prin magazine sau pe stradă și involuntar m-am întrebat mereu dacă femeile de lângă ei apreciază acest lucru neînsemnat în aparență, dar atât de puternic în profunzimea noțiunii de conexiune între oameni.
Cu drag,
Maria Magdalena Rădulescu
