Aproape de Urlați, pe malul stâng al Cricovului Sărat se află Schitul ”Sfânta Maria” – Jercălăi, o bisericuță de lemn, veche de la 1731.

Biserica este în formă de navă, cu altar, naos şi pronaos, naosul spaţios fiind despărţit de pronaos printr-un grilaj de lemn.

Are o turlă zveltă şi înaltă cu rol de clopotniţă, pridvor deschis susţinut de stâlpi din lemn şi o prispă ce se află pe latura sudică acoperită de o streaşină largă.

Biserica a servit vreme de două secole ca lăcaş de rugăciune credincioşilor din satul Luieriu – Reghin, din judeţul Mureş.

Ridicându-şi o biserică de zid, obştea satului Luieriu a dăruit-o pe cea de lemn Familiei Regale pentru Castelul Bran, în vecinătatea căruia a fost strămutată în anul 1932.

Fiind destinată doar să înfrumuseţeze locul, biserica nu şi-a găsit rostul la Bran.

După 1948, când Castelul Bran devine muzeu de artă feudală, biserica începe să se deterioreze fiind nefolosită și neîngrijită.

Descoperită într-o avansată stare de degradare de către Patriarhul Justinian, biserica este din nou mutată, de data aceasta la Schitul Cricov – Prahova, a cărui veche biserică de zid se ruinase cu timpul.

Gândul Patriarhului Justinian de a salva astfel de valori ale spiritualităţii şi artei a fost înţeles imediat de Episcopul Vicar Patriarhal de atunci, Părintele Teoctist, cel ce avea să ajungă mai târziu Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Acesta a preluat toată grija şi osteneala aşezării sfântului locaş la locul potrivit menirii sale.

Astfel, în primăvara anului 1956, biserica a fost demontată, transportată şi reasamblată la Cricov, în preajma ruinelor vechii biserici de zid a schitului, pe altarul căreia a fost aşezată o cruce mare de piatră, cu o vechime de 400 de ani, adusă din părţile Dobrogei.

După amenajarea interiorului bisericii, la 8 noiembrie 1956, lăcaşul a fost sfinţit de Episcopul Teoctist, delegat al Patriarhului Justinian, păstrându-i-se hramul ”Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, pe lângă hramul ”Sfânta Maria”, primit la Bran.

Biserica se remarcă atât prin armonia desăvârşită a proporţiilor, cât mai ales prin frumuseţea picturii interioare, formată din două straturi, cel iniţial din 1731, pictură în tempera care s-a păstrat pe catapeteasmă şi pe boltă, şi cel de-al doilea, păstrat pe zidurile laterale, din anul 1838, pictură executată în ulei, după cum mărturiseşte pisania aflată în naos.

După cutremurele din 1977 şi 1986 s-au refăcut vârful turlei bisericii şi acoperişul şi s-au executat lucrări de consolidare. S-a introdus reţeaua de curent electric şi a fost tratat lemnul din pronaos atacat de microorganisme. De asemenea s-au desfăşurat lucrări de conservare a picturii.

Modesta aşezare monahală a fost mereu în atenţia şi grija Patriarhului Teoctist, adevăratul ei ctitor, care a continuat să o înzestreze cu noi clădiri anexe, necesare vieţuirii monahale. În incintă sunt ridicate clădiri etajate pentru chilii, trapeză, bucătărie, magazii.

În 2006 începe construirea bisericii noi, de zid, de plan triconc cu o cupolă pe naos. Între odoarele de preţ ale bisericii sunt de amintit Sfintele Moaşte ale pruncilor ucişi de Irod la Bethleem, ale Sfântului Ierarh Nicolae, ale Sfântului Mucenic Teopempt şi Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, toate aduse de Patriarhul Justinian de la Ierusalim.

În prezent lucrările de construire a noii biserici sunt în faza finală, precum și restaurarea bisericii de lemn și a casei „Aroma Viilor“, parte a ansamblului mănăstiresc de la Jercălăi.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.