Niciodată nu mi-a plăcut să spun lucruri pe care nu le cred, să fac promisiuni de care nu mă pot ține sau să spun lucruri mai mari decât mine, ori mai mari decât ceea ce aș reuși să fac.
De la lucruri mici precum termenele de trimitere a mail-urilor, întâlniri cu prietenele sau promisiunile pe care le țin față de copiii care fac parte din viața mea, până la angajarea în această promisiune, de a fi lângă cineva ,,pentru totdeauna”, expresie care, pentru mine, trece dincolo de cuvinte.
Mi-am asumat acest cuvânt- TOTDEAUNA, dar și ce înseamnă el pentru mine.
În sens general, este ceva măreț, poate pentru unii ireal, fantastic și prea mult pentru cât de imprevizibilă poate fi următoarea secundă, însă pentru mine nu.
Cineva chiar acum s-a gândit că pentru el, ,,totdeauna” este relativ și se poate termina chiar mâine, din atâtea motive, ceea ce este corect. Însă eu mă refer, și sper la un ,,pentru totdeauna” de până la ultima bătaie a inimilor și dacă există și după ea ceva, să fim, în continuare.
Am scris pe un pahar ,,pentru”, iar pe celalat ,,totdeauna” și am ciocnit, un pahar de vin pentru viață, pentru acea viață împreună, care ne așteaptă.
Și da, lângă el, acest cuvânt înseamnă puțin acum când mă gândesc la ce înseamnă el referindu-ne la timp.
– Îmi doresc să-ți aud inima bătând în fiecare seară și să adorm mereu după ce ne asigurăm că suntem fericiți în acel moment și că și mai înainte am fost, dar mai ales că vom face tot posibilul să ne găsim fericirea unul în altul și mâine – ,,o să fim!”
Câteodată mă uit la noi și îmi zic: – Ce bine că pentru noi abia a început începutul.
Ce bine că suntem atât de tineri și că viața noastră abia acum începe.
Ce bine că viața are multe zile în care să ne găsim tot ce e nevoie în persoana celuilalt.
Aici vorbesc despre omul despre care vorbesc cu Dumnezeu, mulțumindu-i că a făcut să trăim în același timp și să ne găsim.
Totdeauna al meu.
Cu drag,
Maria Magdalena Rădulescu
