În urmă cu 186 de ani se năștea Ion Creangă, unul dintre cei mai mari scriitori români.
„Sînt născut la 1 martie 1837 în satul Humuleștii, județul Neamțului, Plasa de Sus, din părinți români: Ștefan a lui Petrea Ciubotariul din Humulești și soția sa Smaranda, născută David Creangă, din satul Pipirig”, mărturisea Ion Creangă în Fragment de biografie.
Ziua nașterii nu este certă, o altă variantă pe lângă 1 martie fiind data de 10 iunie 1839, conform unei condici de nou-născuți din Humulești.
În celebra lucrare, Ion Creangă povestea, în stilul său inconfundabil, păţaniile de la „Şcoala de Catiheţi” din Fălticeni, celebra „fabrică de popi”, locul unde marele clasic al literaturii române a cunoscut tainele Teologiei. Scriitorul mărturiseşte că a fost dorinţa mamei sale, Smaranda, ca să urmeze calea preoţiei.
Din anul 1860 până în septembrie 1872, Ion Creangă a slujit, ca diacon, la mai multe biserici ieșene. În urma unor probleme familiale și a unui conflict cu autoritățile eclesiale din acea vreme, în data de 10 octombrie 1872, diaconul Ion Creangă a fost exclus din cler.
În urmă cu aproape 25 ani, Prin Decizia 3690 din 20 iunie 1993, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, a reabilitat memoria părintelui diacon Ion Creangă, ridicându‑i caterisirea.
În 1875 l-a cunoscut pe Mihai Eminescu, în acea vreme revizor școlar la Iași și Vaslui, cu care a devenit prieten. Între 1875 și 1883, la îndemnul poetului, a scris cele mai importante opere ale sale.
