Se spune că într-o-o zi Soarele a vrut sa danseze și el într-o-o hora, așa că a venit pe Pământ.
A luat înfățișarea unui tânăr, însă, astrul nu știa că fără el pe cer cine mai avea să mai răsară pentru a anunța venirea unei noi zile?
Un zmeu și-a dat seama de acest lucru, a profitat de ocazie și l-a răpit, închizându-l departe de ochii lumii.
Pentru că nu mai exista căldura Soarelui și razele acestuia nu mai mângâiau pe nimeni, lumea s-a schimbat și nici măcar copiii nu mai râdeau.
Un tânăr, pe nume Mărțișor a avut însă curajul să îl înfrunte pe zmeu pentru a-l elibera pe Soare.
După ce a străbătut un drum lung de trei anotimpuri (vară, toamnă și iarnă), curajosul băiat a ajuns la zmeu. Lupta a dura zile și nopți în șir. Într-un final zmeul a fost învins.
Soarele a fost eliberat, readucând lumea la viată, însă tânărul nu a apucat să se bucure de astrul ceresc. Din cauza rănilor din timpul luptei. Tot sângele lui s-a scurs pe zăpada imaculată.
Picăturile de sânge s-au contopit perfect cu neaua ce încă se găsea pe câmpul unde se dăduse bătălia, formând un șnur frumos…Acest simbol a fost ales să vestească primăvara și triumful tânărul, ce și-a sacrificat viața pentru ca lumea să se bucure din nou de Soare.
