La câțiva pași de Ploiești, o icoană Făcătoare de Minuni , ,,Siriaca” de la Mănăstirea Ghighiu, atrage ca un magnet, sute de oameni care și-au pierdut speranța în știință.
Despre minunile înfăptuite în acest loc s-a dus vestea în toată țara și nu este lucru neobișnuit să vezi aici zeci de femei care se roagă pentru a deveni mame.
Mănăstirea Ghighiu a fost construită, între 1858 și 1866, în mijlocul unei păduri care făcea parte din Codrii Vlăsiei.
Aducerea Icoanei Maicii Domnului și prezența izvorului de la care își trage numele lăcașul de cult fac ca să fie un punct de reper pe harta spiritualității din țara noastră.
Pictată pe lemn de santal, icoana provine din Siria, de unde și numele de ,,Siriaca”, dat de credincioși.
Realizată undeva în secolul șaisprezece, a ajuns la noi în 1958, fiind un dar al episcopului Vasilius Samara.
Se spune că Maica Domnului i s-a arătat în mai multe rânduri în vis, zicându-i să ia icoana și să o aducă la Mănăstirea Ghighiu, în România.
Ajungând la Patriarhia Romană, episcopul a uitat numele de Ghighiu și atunci Patriarhul Iustinian Marina i-a numit mănăstirile din jurul Bucureștiului, pentru a-i aminti.
Când a auzit numele de Ghighiu, atunci a exclamat bucuros ,,Da! Jijiu, Jijiu!” Adusă la mănăstire, chiar în acea zi, fără nicio explicație, oaspetele sirian a izbucnit în plâns.
Cu lacrimile șiroind pe obraji, acesta a căzut în fața icoanei și a început să-i ceară iertare Maicii Domnului că a luat-o de la locul ei, că necredința oamenilor a alungat-o din Siria, din biserica ei.
Ceea ce impresionează la această icoană este faptul că Maica Domnului este pictată tristă și îngândurată, una dintre puținele reprezentări de acest gen, că de oriunde te-ai uita, ochii ei par să privească direct, iar dacă omul este bun la suflet se spune că chipul Fecioarei Maria se luminează, iar de nu, se întunecă.
Odorul are deseori atârnate pe cadru bijuterii din aur de la credincioși, pentru minunile înfăptuite aici.
Înainte de sărbătoarea Izvorul Tămăduirii, se simte mai intens prezența Maicii Domnului.
Se spune că cei care beau apă și se spală cu apă din izvorul tămăduitor, în Vinerea Luminată, se însănătoșesc, fiindcă Maica Domnului este izvorul care a tămăduit și tămăduiește omenirea de păcate.
Credincioșii veniți la hram, sunt conduși spre izvor de o cărare cu flori, iar izvorul e o dovadă a credinței, pentru că și atunci când a fost acoperit cu o dală de piatră (1958), apa a continuat să picure, făcându-și cale pe lângă dala care a fost îndepărtată, abia peste 30 de ani.
