În 1995, părintele Gherontie Puiu a suferit un atac cerebral și a paralizat. În vis, i-a apărut o femeie cu chip strălucitor, Fecioara Maria, care i-a amintit că are o misiune și i-a spus să se trezească. I-a încredințat să ridice o mănăstirea sub Crucea de pe Caraiman.
I-a spus: „Vei găsi un brad cu șase ramuri, lângă o apa curgătoare, pe un plai de unde se vede marea cruce la care te-ai jurat. Acolo să faci mănăstirea”.
Refăcut miraculos, s-a dedicat ridicării mănăstirii.
În 1996, părintele a zidit într-o poiană mai întâi o căsuţă din lemn, o bisericuţă şi apoi o mănăstire mare şi frumoasă, Mănăstirea Caraiman.
Părintele îi trimite până-n ultima clipă a vieții sale pe toți cei care mergeau la el să se roage la căsuța de lemn care înconjura bradul cu șase ramuri, pentru ca Fecioara Maria să le șteargă lacrimile.
Mesajul părintelui a fost întotdeauna același: „Să ne întoarcem la rugăciune și la bunătate. Înțelepciunea este pacea”.
