În zilele împăratului Leon cel înţelept (886 – 912), în Constantinopol, spre Duminică, făcându-se priveghere de toată noaptea în cinstita biserică a Vlahernei, întru slava Presfintei Născătoare de Dumnezeu, la întâia zi a lunii octombrie şi de faţă stând mulţimea norodului, fiind la patru ceasuri din noapte, Sfântul Andrei împreună cu ucenicul său, fericitul Epifanie, şi-au ridicat ochii în sus şi au văzut-o pe Împărăteasa cerului. Acoperitoarea a toată lumea, Preasfânta Fecioară Născătoare de Dumnezeu, stând în văzduh şi rugându-se, strălucea de lumină ca soarele şi acoperea poporul cu cinstitul ei omofor, împreună cu oşti cereşti şi cu mulţime de Sfinţi, dintre care doi erau mai aleşi: Sfântul Ioan Înaintemergătorul şi Sfântul Evanghelist Ioan. Văzând-o, Sfântul Andrei a zis către ucenicul său: „Oare vezi frate, pe Împărăteasa şi Doamna tuturor, care se roagă pentru toată lumea?”, iar el a zis: „O văd, sfinte părinte şi mă înspăimântez, că o văd acoperind pe oamenii ce sunt în biserică, cu cinstitul ei omofor, ce străluceşte mai mult decât soarele”.
Atunci s-au auzit graiurile cele cu umilinţă ale rugăciunii ei către iubitul ei Fiu: „Împărate ceresc, primeşte pe tot omul cel ce Te slăveşte pe Tine şi cheamă în tot locul Preasfânt numele Tău. Şi acolo unde se face pomenirea numelui meu, pe acel loc îl sfinţeşte şi proslăveşte pe cei ce te proslăvesc pe Tine şi rugăciunile celor ce cu dragoste mă cinstesc pe mine, Maica Ta, şi făgăduinţele, primeşte-le toate şi din toate nevoile şi răutăţile îi izbăveşte”.
Ştiind-o şi noi pe solitoarea şi acoperitoarea noastră, să năzuim către dânsa cu umilinţă, strigând: „Bucură-te, bucuria noastră; acoperă-ne pe noi de tot răul cu cinstitul Tău Acoperământ”!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.