Trăim în această zi Sfântă, fapta cea mai adâncă a lumii; ascuns în pruncul Iisus, Dumnezeu se face om, ca pe oameni să-i îndumnezeiască. Răspunsul credinţei noastre este că suntem datori să nu uităm fapta aceasta a Lui Dumnezeu şi să-I fim mulţumitori pentru ea, simţind că suntem nevrednici de atâta milă, de atâta bunătate.
„Taină străină văd astăzi şi preamărită, Cer se face peştera, scaun de Heruvimi, Fecioara; ieslea, sălăşluire întru care S-a culcat Cel neîncăput, Hristos – Dumnezeu, pe Care, lăudându-L, Îl mărim”.
Cu adevărat, fiecare din noi putem zice: „Îţi mulţumec, Doamne, că Te-ai gândit şi la mine şi la mântuirea mea şi a fiecăruia din noi, în ziua când Te-ai născut prunc şi Te-ai făcut om, în peştera din Betleem”.