Tradiția pomeneşte de existenţa unui schit din lemn care s-ar fi aflat în aceste locuri încă din prima jumătate a secolului al XVIII-lea. Din păcate, documente care să ateste această tradiție a locului, până acum, nu s-au găsit.
Aşadar, este posibil ca biserica din cărămidă şi piatră să fi fost ridicată pe vechea vatră a unui schit din lemn, dispărut cel mai probabil într-un incendiu.
Pe fondul evenimentelor politico-sociale din anul 1820, mai mulți locuitori ai satului Izvoarele din apropiere, s-au refugiat la poalele muntelui Ursoaia, proprietatea Marelui Postelnic Constantin (Dinu) Potlogea, fiu al preotului Radu Potlogea din Izvoarele.
La vederea noului locaş vrednicul vlădică, încântat de frumuseţea aparte a locurilor şi dorind să aducă o mângâiere sufletească ctitorului, căruia îi murise soția cu ceva vreme înainte, în timpul aducerii pe lume al unicului lor fiu Nicolae, l-a îndemnat să continue lucrarea pentru ridicarea une mânăstiri.
În anul 1836 intră în monahism şi singurul său fecior, Nicolae, luând numele de Nil Schimonahul.
Pictura bisericii vechi datează din anul 1834, după cum se poate citi într-o însemnare din preajma proscomidiarului. Catapeteasma bisericii, sculptată în lemn de tei şi aurită, a fost lucrată în anul 1838 la Viena.
Jefuit în anul 1916 de către deținuții evadați din salina Slănic, mistuită în 1920 de un incendiu, înfloritorul aşezământ de altădată ajunsese în ruină.
A urmat o altă perioadă de reconstrucţie şi restaurare, vreme de aproape 40 de ani, până la emiterea de către regimul comunist a Decretului nr. 410/noiembrie 1959, în urma căruia schitul a fost desfiinţat şi afiliat Parohiei Izvoarele, sub denumirea „biserica izolată”, monument istoric, Crasna.
În pofida greutăților (lipsa viețuitorilor, a unui drum de acces, a apei curente şi a curentului electric) obştea schitului s-a mărit treptat, asemenea ansamblului arhitectonic care cuprinde astăzi o biserică nouă şi un paraclis, un altar de vară, o biliotecă, mai multe clădiri pentru chilii, un cabinet medical, bucătărie utilată modern, trapeză şi o mare gospodărie anexă.
La Schitul Crasna au intrat în monahism şi s-au format I.P.S. Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, I.P.S. Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, P.S. Galaction, Episcopul Alexandriei şi Teleormanului, P.S. Ambrozie, Episcopul Giurgiului, P.S. Sebastian, Episcopul Slatinei şi P.S. Ciprian, Episcop Vicar Patriarhal.
Lor li se adaugă un şir impresionant de stareți dar şi de preoți de mir sau teologi care astăzi slujesc, cu timp şi fără timp, în mânăstiri, biserici de parohie, şcoli ori institute de învăţământ superior de pe întreg cuprinsul țării.
