Protestele recente organizate sub coordonarea liderului AUR, George Simion, au scos mii de români în stradă. Oamenii, animați de o nemulțumire profundă și justificată față de actuala conducere a țării, și-au exprimat dorința clară, demisia lui Klaus Iohannis din funcția de președinte al României, întrucât mandatul său, din punct de vedere constituțional, s-a sfârșit. Totuși, în loc ca aceste proteste să devină un simbol al hotărârii populare și al schimbării, ele au fost sabotate din interior, chiar de cel care trebuia să fie în fruntea luptei. George Simion, liderul AUR care pretinde că reprezintă voința națională, a ales să dezamorseze revolta publică printr-o strategie care ridică multe semne de întrebare. De ce un protest care trebuia să fie în fața Palatului Cotroceni, locul simbolic al puterii prezidențiale, s-a transformat într-o plimbare inutilă de 13 kilometri, într-un traseu absurd care a epuizat oamenii? Manifestanții ar fi trebuit să se concentreze în fața Palatului Cotroceni, să instaleze corturi și să rămână acolo până la demisia lui Klaus Iohannis. Aceasta ar fi fost o demonstrație de forță și determinare, capabilă să pună o presiune reală asupra instituțiilor statului. În schimb, Simion a orchestrat un marș prelungit, în stilul unei procesiuni obositoare, care a dus oamenii de la Universitate la Piața Victoriei, apoi la Cotroceni și din nou împrejur. Acest traseu istovitor nu a avut alt efect decât să sleiască de puteri manifestanții și să le diminueze entuziasmul. De ce nu a ales Simion să canalizeze energia oamenilor spre un protest amplu și prelungit, similar celor din alte țări, unde corturile instalate simbolizează rezistența? Răspunsul poate fi unul extrem de cinic, pentru că liderul AUR nu a dorit cu adevărat să provoace o schimbare radicală. Dimpotrivă, acțiunile sale par să indice că a fost mai interesat să controleze și să dezamorseze furia poporului, decât să o canalizeze spre un rezultat concret. Acțiunile lui Simion ridică întrebări legitime despre intențiile sale. A fost vorba de o eroare strategică sau de o complicitate deliberată cu cei aflați la putere? Dacă este vorba de incompetență, liderul AUR și-a demonstrat incapacitatea de a mobiliza poporul în mod eficient. Dacă, în schimb, a acționat deliberat pentru a slăbi presiunea publică, atunci ne aflăm în fața unei trădări politice de proporții. Oricare ar fi cazul, rezultatul este același, protestul și-a pierdut din intensitate, iar Klaus Iohannis a rămas confortabil în funcție. Românii care au ieșit în stradă merită un lider care să le respecte determinarea și să le reprezinte interesele cu sinceritate. George Simion, în schimb, a demonstrat că este dispus să joace un rol de spărgător de grevă al nemulțumirilor populare, mai degrabă decât să fie un catalizator al schimbării reale. O asemenea conduita nu doar că subminează mișcarea suveranistă, dar pune sub semnul întrebării întreaga sa legitimitate ca lider politic. România are nevoie de o schimbare profundă, dar această schimbare nu poate veni de la lideri care, într-un fel sau altul, sunt parte din sistemul pe care pretind că îl contestă. George Simion a avut ocazia de a demonstra că este de partea poporului. Din păcate, și-a folosit acea ocazie pentru a împiedica tocmai schimbarea pe care românii o cer cu atâta disperare.

Ninel PEIA senator de Prahova și chestor al Senatului

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.