Într-o lume tot mai fragmentată, unde zgomotul domină conversația publică, seriozitatea pare să fi devenit inutilă. Iulian Bădescu analizează, cu un ton incisiv și un stil inconfundabil, modul în care România se aliniază la acest haos global, în care luptele nu mai au sens, iar schimbările de fațadă ascund aceleași mecanisme obosite ale puterii. De la politica internațională la realitățile autohtone, editorialul de față pune sub lupă un „reset” care nu schimbă nimic, ci doar amplifică bruiajul unei lumi în derivă.
,,Resetul zgomotului
Inutilitatea seriozității în exprimarea cotidiană din zona profesională e zgomotul care bubuie în mintea mea de ceva vreme. Și nu doar în a mea. Las-o moale, stai în noua lume, nu te băga, nu mai încerca să schimbi nimic, nu mai face glume vechi și proaste – bâzâitul generalizat al unei lumi care pare să meargă spre nicăieri și spre orice, nepredictibil și haotic.
Baletul ăsta prost, în care prima personalitate publică a lumii transformă planeta într-un azil fără doctori, asistente și tratament, a cuprins și România de mult. Patrioții se bat cu patrioții. Românii de acasă cu românii de acasă. Românii de afară cu românii de afară. Adepții democrației cu adepții democrației. Pro-rușii care „nu există” cu pro-rușii care „nu există”. Europenii cu europenii. Pro-americanii cu pro-americanii.
Ghinionul, vorba celui proaspăt plecat, e că și-au dat seama de inutilitatea seriozității luptei. În fond, se schimbă câteva fețe reevaluate și rămase cu chiloții în vine pe frontul câmpului tactic. La primire vin cei care fac lumea mare din nou – pentru ei, nu pentru cei care tocmai ce s-au autograțiat.
Apropo, putea și al nostru să-și pitească în palton o autograțiere. Resetul ar fi fost complet”, conchide Iulian Bădescu
