În ce stare te-a găsit moartea, în aceea te afli, scrie un părinte duhovnicesc. De te va găsi moartea mântuit, vei moșteni împărăția veșnică, iar de te va găsi în păcate, chinurile iadului vor fi parte a ta. Mortul nu poate să-și mai schimbe starea de dincolo și o singură scăpare mai este.
Ne-o arată ,,Mărturisirea Credinței Ortodoxe” care zice: ,,Credința ne învață că un mare număr de păcătoși care s-au căit în clipa de pe urmă, sunt scăpați din iad, prin rugăciunile și milosteniile celor vii”.
Prin acestea înțelegem rugăciunile preotului la Sfânta Liturghie, rugăciunile noastre, ale fiecăruia, pentru răposați și parastasele pentru pomenirea morților. Pomelnicele morților pe care le dăm preotului la Sfânta Liturghie, să fie însoțite de o prescură din care se scoate trupul Domnului la Sfânta Jertfă, de o lumânare, ca să aibă mortul parte de lumină și de vin, din care se pregătește Sângele Domnului.
Parastasele se însoțesc de colivă îndulcită cu miere sau zahăr, căci coliva simbolizează nădejdea noastră în învierea celui răposat, iar mierea și zahărul, credința în viața tihnită și plăcută a mortului.
Tămâia și untdelemnul sunt jertfe plăcute Domnului.
Prin milostenii înțelegem mâncarea ce urmează după parastas, vasele, hainele și orice lucruri date de pomană, pentru sufletul răposatului. Se cuvine ca aceste pomeni să fie împărțite săracilor, nu rudelor sau celor avuți și să fie făcute cu dragoste și cu râvnă.
