Într-o lume în care istoria pare uneori uitată, există oameni care țin aprinsă flacăra memoriei naționale. Unul dintre aceștia este Mircea Cosma, președintele Societății Cultural-Istorice „Mihai Viteazul” din Ploiești, un om pentru care trecutul nu este doar o lecție, ci o misiune. În anul în care marcăm 425 de ani de la Unirea realizată de Mihai Viteazul, ne oprim o clipă din goana cotidiană și ascultăm glasul istoriei – prin cuvintele unui pasionat apărător al ei.
Domnule președinte Mircea Cosma, ce înseamnă pentru dumneavoastră figura lui Mihai Viteazul în contextul identității naționale românești?
Mihai Viteazul reprezintă sinteza genetică între marea familie a Basarabilor și a Cantacuzinilor la români. După destrămarea stabilității dacice din timpul lui Burebista și Decebal și retragerea aureliană, el este primul care elaborează planul „Dacic” sau „Dacia”, vizând unirea poporului român de la Nistru la Tisa. Trebuie menționat că noțiunea de Imperiu Bizantin apare abia după 1570, la 117 ani de la căderea Constantinopolului. De la Constantin cel Mare și, mai ales, după anul 476 (căderea Romei), imperiul se numea Imperiul Roman, iar locuitorii săi – „romeioni” sau „rumâni”. Suntem singurii care păstrăm acest nume, meritându-l prin conservarea limbii neolatine fonetice și a religiei creștine de la origini. Mihai Viteazul, numit de dușmani „Malus Dacus”, a înțeles această moștenire, a realizat-o și a murit pentru ea, devenind lumina călăuzitoare spre Unirea cea Mare. El știa că toți locuitorii sunt „romeioni” sau „rumâni”. Corespondența sa cu Vaticanul și ducele Toscanei este edificatoare: „Nu mă duc la Atena, nici la Lyon, acolo nu trăiește poporul meu. Mă duc în Ardeal și în Moldova. Aici trăiește poporul meu.”
Ne puteți povesti cum s-a născut Societatea Cultural-Istorică „Mihai Viteazul” din Ploiești și care este misiunea sa principală?
Societatea Cultural-Istorică „Mihai Viteazul” a fost concepută în perioada 17-20 martie 1990, la Târgu Mureș, și înregistrată oficial la 1 iulie 1990, prin Hotărârea Judecătorească nr. 185/1990, având CUI 6912120 și cont la CEC Bank. Statutul său include următoarele obiective:
• Realizarea monumentului Mihai Viteazul în Ploiești;
• Marcarea traseelor Unirii;
• Reabilitarea ordinului militar de război „Mihai Viteazul”;
• Marcarea momentelor Unirii din 1600 prin evenimente, publicații și alte manifestări;
• Cultivarea patriotismului și a ideii de unire a poporului român;
• Cooperarea cu organizații similare din țară și străinătate.
Colecția revistelor „Cei ce ne-au dat nume, Mihai Viteazul – 425” marchează un moment important. Ce presupune acest program și cum este structurat?
Programul „Mihai Viteazul – 425” include un pachet de acțiuni importante pentru acest an, printre care:
• Publicarea a șapte numere ale revistei „Cei ce ne-au dat nume – Mihai Viteazul – 425”, care descriu epopeea anilor 1593-1601. Revistele (nr. 41/2025 – 47/2025) includ ilustrații și detalii despre cele peste 85 de monumente și 30 de plăci comemorative realizate de societate între 1990 și 2024. Ac> Publicate în 1000 de exemplare color pe număr, acestea sunt distribuite gratuit în localitățile care găzduiesc aceste monumente.
Alte activități planificate includ:
• Realizarea a patru busturi din bronz în Berceni, Tomșani, Albești Paleologu și Ariceștii Rahtivani;
• 15 plăci comemorative pe traseul Unirii, de la Brașov la Hotin, între 16.05.2025 și 16.05.2026, în localități precum Râșnov, Urechești, Roman și Ștefănești (Botoșani);
• Opt monumente în Basarabia, de la Cobani la granița de nord cu Ucraina;
• Trei monumente în Ucraina: Noua suliță, Hotin și Chelemenți;
• Simpozionul „Mihai Viteazul – 425” pe 27.05.2025, la Muzeul Județean de Istorie și Arheologie;
• Participarea la spectacolul „Ziua românilor de pretutindeni” la Glodeni, Republica Moldova;
• Realizarea a două monumente pentru Vlad Țepeș, strămoșul lui Mihai, la Snagov și Comana;
• Plăci comemorative pentru Burebista – Rex Dacorum, la Deva (Timiș) și Vârșeț (Serbia), în luna iunie;
• Monumentul lui Constantin Șerban (Cârnu) la Aleșd, Bihor, pe 6 iulie 2025;
• Expoziția „Dimensiunea europeană a Basarabilor – Vlad Țepeș și Mihai Viteazul” la Heidelberg, Germania, între 10-15 iulie 2025;
• Placă comemorativă la Baia Mare pentru Mihai Viteazul, în iunie 2025;
• Inaugurarea Corpului 2 al Muzeului „Vlad Țepeș – Dracula” la Acerenza, regiunea Basilicata, Italia, între 15-25 septembrie 2025;
• Deschiderea mormântului lui Vlad Țepeș la Napoli, în noaptea de 1-2 noiembrie 2025;
• Consultație și expertiză la Mănăstirea Plăviceni, județul Teleorman;
• Alte proiecte.
De ce ați ales momentul lunii mai 1600, cu deschiderea porților Cetății Neamțului, ca reper central, premergător Unirii de la 27 mai 1600?
Acesta este momentul decisiv al Unirii Moldovei. Dușmanul lui Mihai, cancelarul Poloniei, Zamoyski, îi oferă lui Ieremia Movilă gărzi în cetăți și ordinul de a se retrage la Suceava sau Hotin. După bătălia de la Bacău din 6 mai 1600, Ieremia, învins, alege Hotinul. Pe 8 mai 1600, Cetatea Neamțului, considerată inexpugnabilă, își deschide porțile. Trei zile mai târziu, Suceava face același lucru. Pe 20 mai 1600, Mihai scria celebra „scrisoare de aur” din tabăra de la Hotin, de pe malul Nistrului. Pe 27 mai, la Iași, devine domn al Țării Românești, al Ardealului și al întregii Țări a Moldovei.
Ce impact credeți că a avut acel gest simbolic al garnizoanei din Neamț asupra idealului Unirii?
Garnizoana s-a predat fără luptă, iar Ieremia Movilă și Simion Movilă au fugit în Polonia. Predarea Cetății Neamțului a fost cheia de boltă a Unirii Moldovei.
Afirmați că „Unirea era în mintea tuturor”. Cât de conștienți erau contemporanii lui Mihai Viteazul de importanța acestei idei?
Revista nr. 47/2025, a șaptea dedicată Întregitorului Mihai Viteazul, sintetizează relatările a peste 15 cronicari români și străini, care confirmă că Mihai îndeplinea această misiune conștient. Preoții, misionarii săi, au transmis românilor că sunt același neam și că trebuie să-și construiască țara.
Cum promovați astăzi, prin activitatea Societății, valorile și idealurile lăsate de Mihai Viteazul?
Răspunsul se regăsește în raportul Societății de la finalul anului 2025 și în publicațiile periodice „Anotimpuri Românești”.
Există un public tânăr interesat de acest tip de istorie? Ce inițiative aveți pentru atragerea tinerilor?
Societatea „Mihai Viteazul” Ploiești se adresează în special copiilor și tinerilor prin publicații și evenimente. Participarea numeroasă a acestora la manifestările organizate ne-a încurajat să continuăm programele: „De neamul Basarabilor”, „Cei ce ne-au dat nume și țară”, „Drumurile Unirii – Drumurile cetăților lui Mihai Viteazul”, „Aleea Făuritorilor României Mari”, festivalurile de poezie tânără „Enăchiță Văcărescu” și „Constantin Stere, titanul Unirii de la 1918”. La cererea tinerilor, am lansat revista „Cei ce ne-au dat nume și țară”, tipărită în 47 de numere (primele 40 dedicate lui Vlad Țepeș, ultimele șapte lui Mihai Viteazul), care continuă, mai ales la cererea tinerilor din diaspora, Republica Moldova și Bucovina.
Ce înseamnă pentru dumneavoastră expresia „atât de mare îi era faima de războinic și că iubea atât de mult neamul său”?
În epoca medievală, Mihai Viteazul a fost cel mai mare conducător militar al celor trei principate românești, învingând armate superioare numeric, dar conduse de generali slabi. De aceea, cel mai prestigios ordin militar de război al românilor îi poartă numele. Documentele din ședințele Divanului Ardealului, Sfatului Domnesc de la Târgoviște sau Iași reflectă grija sa constantă pentru îmbunătățirea vieții românilor: drepturi egale cu ungurii, sașii și secuii, eliberarea preoților români din iobăgie în Ardeal, scutirea de taxe pe 1-3 ani pentru localitățile afectate de războaie sau calamități, construirea de biserici pentru românii din Ardeal, înființarea Mitropoliei Ortodoxe la Alba Iulia, a mănăstirii românești de la Baia Mare (Habra), a Episcopiei Ortodoxe de la Muncaci (azi Mucacevo), protejarea lăcașurilor de cult românești și donații către biserici din Brașov, Râșnov și Muntele Athos.
Ce simboluri sau momente istorice considerați că ar trebui repuse în conștiința publică actuală?
În contextul actual, în care se încearcă reîmpărțirea lumii, modificarea granițelor, globalizarea și ștergerea identităților naționale, este esențial să promovăm monumentele marilor oameni de cultură cu opere patriotice, ale marilor conducători și generali români, ale eroilor căzuți pentru țară, precum și editarea operelor care celebrează identitatea națională. Altfel, riscăm să dispărem ca țară și popor.
Ploieștiul are o legătură specială cu istoria națională. Cum se reflectă acest lucru în activitatea societății?
După al Doilea Război Mondial, Ploieștiul nu a avut primari dedicați valorificării istoriei și patrimoniului. Orașul, lipsit inițial de monumente, a progresat datorită fundațiilor implicate după 1990, în special Societatea „Mihai Viteazul”, Fundația „Constantin Stere” și Fundația „Nichita Stănescu”. Monumentele actuale din Ploiești confirmă acest efort. Totuși, orașul nu a avut primari cu dragoste pentru arhitectură, urbanism sau monumente istorice. Afirm acest lucru atâta timp cât:
• „Strunga” de la Podul Înalt rămâne în picioare;
• Monumentul petrolului și petroliștilor nu este realizat;
• Blocul „7 etaje” cu bulină roșie rămâne în fața Catedralei Eroilor Neamului;
• Monumentele din bronz ale celor trei Întregitori (care au vizitat orașul) nu sunt amplasate pe esplanada din fața Primăriei Ploiești.
Societatea „Mihai Viteazul” a donat și a impulsionat realizarea principalelor monumente ale orașului:
• Statuia lui Mihai Viteazul;
• Busturile lui Mihai Eminescu, Enăchiță Văcărescu, Mihai Viteazul, Henric al IV-lea (la Colegiul Național „Mihai Viteazul”), Mircea cel Bătrân, Vlad Țepeș, Alexandru Ioan Cuza, Paul Constantinescu;
• Cele șapte monumente de interior din Palatul Administrativ;
• Contribuții la monumentele lui Nichita Stănescu (două), plăci comemorative și efigii de fațadă.
De asemenea, societatea a realizat:
• Marcarea frontierelor lui Mihai Viteazul spre vest, în județele Timiș, Arad, Bihor, Satu Mare și Maramureș;
• Marcarea Drumului Unirii Moldovei cu Țara (în curs);
• Proiectul „Dimensiunea europeană a lui Vlad Țepeș”;
• Deschiderea primului muzeu al voievodului în Italia;
• Inaugurarea busturilor lui Vlad Țepeș la Acerenza și Napoli;
• Reabilitarea cimitirelor Armatei Române în Republica Moldova;
• Realizarea a 51 de monumente dedicate conducătorilor spirituali și administrativi ai românilor în Republica Moldova;
• Albumul „Itinerarii Basarabene”;
• Reabilitarea memoriei lui Constantin Stere, inițiator al Unirii de la 1918;
• Tipărirea a 32 de volume, dintre care 10 albume despre proiecte și monumente.
Ce rol joacă cercetarea istorică riguroasă în proiectele și manifestările Societății Cultural-Istorice „Mihai Viteazul” din Ploiești?
Toate proiectele societății se bazează pe cercetare istorică riguroasă. În absența izvoarelor scrise, valorificăm legendele locale, apreciate de istorici precum Nicolae Iorga, Constantin Giurescu și Gheorghe Brătianu. Colaborăm cu Academia Română, Academia Europeană pentru Relații Economice și Culturale de la Roma, societăți ale profesorilor de istorie și cercetători pentru clarificarea unor enigme istorice, precum: „Ramidava” (la Coțofănești sau Drajna), mormântul lui Vlad Țepeș (Snagov, Comana, Acerenza sau Napoli), osemintele lui Mihai Viteazul (Turda, Alba Iulia, Târgoviște sau Plăviceni) și altele.
Cum colaborați cu alte instituții culturale sau educaționale din țară?
Avem protocoale de colaborare cu fundații similare din România, Italia, Franța, Germania, Republica Moldova, Ucraina și alte țări. Colaborăm cu AEREC Roma, Academia Română, Uniunea Scriitorilor din Moldova, primării și consilii județene din țară și străinătate.
Care sunt cele mai importante proiecte sau evenimente organizate de Societatea Cultural-Istorică „Mihai Viteazul” din Ploiești în ultimii ani?
Toate proiectele sunt importante, dar câteva au avut rezonanță internațională:
• „Aleea Făuritorilor României Mari” din Bucov, Prahova (2002-2024) și albumul tipărit;
• „Scara Voievozilor” din Palatul Administrativ Ploiești (2008-2016);
• „Drumurile Unirii, Drumurile cetăților”;
• Marcarea traseelor oștirilor lui Mihai Viteazul și construirea de monumente în localitățile semnificative de pe acestea.
De exemplu, doar Brașovul și Sibiul nu au statui ecvestre ale lui Mihai Viteazul pe traseul eroismului românesc: Giurgiu – București – Ploiești – Brașov – Târgu Mureș – Cluj – Zalău – Oradea, respectiv Brașov – Sibiu – Alba Iulia.
Ați avut parte de susținere din partea autorităților locale sau naționale?
În majoritatea cazurilor, autoritățile și lăcașurile de cult au fost favorabile și participative. Excepții includ: Primăria Carei (Satu Mare), Primăria Sibiu, Primăria Șelimbăr, dificultăți la realizarea monumentelor în Bucovina (Ucraina), opacitate din partea Primăriei Arad pe vremea lui Gheorghe Falcă și a Primăriei Timișoara la amplasarea ansamblului „Întregitorii”.
Ce provocări întâmpinați în promovarea istoriei naționale într-un context contemporan din ce în ce mai digital?
Suntem în pas cu tehnologia și digitalizarea. Site-ul www.smv.ro este vizitat, actualizat constant și premiat de mai multe ori.
• Primul ansamblu de monumente din țară cu plăcuțe QR este „Aleea Făuritorilor României Mari” din Parcul Memorial Constantin Stere.
• În curând, vom lansa primele emisiuni pe podcast.
• Filmul documentar „Vlad Țepeș, de la Sighișoara la Napoli” a fost selecționat pentru Gala filmului „Fantasy Day” de la Napoli (6-8 iunie 2025).
Continuăm să ne adaptăm lumii digitale.
Ce loc ocupă memoria istorică în formarea unei societăți moderne și echilibrate?
Cunoașterea trecutului este fundamentală pentru viitorul unui popor: „Cine nu cunoaște istoria poporului său își va pierde în curând geografia!”
Dacă ar fi să transmiteți un mesaj românilor de azi din partea lui Mihai Viteazul, care ar fi acela?
Unirea. România Mare. Tricolor.
Cum vedeți viitorul Societății Cultural-Istorice „Mihai Viteazul” din Ploiești și ce planuri aveți pentru anii următori?
Societatea „Mihai Viteazul” va continua activitatea începută în 1990, prin monumente, plăci comemorative, albume, cărți, manifestări, muzee și publicații, cultivând memoria faptelor și operelor sub titlul „Cei ce ne-au dat nume și țară”.
În încheiere, ce le transmiteți cititorilor ziarului nostru despre importanța păstrării și promovării istoriei?
Cititorilor ziarului „Prahova Liberă” le doresc sănătate, fericire și o viață împlinită în familie și societate. Să nu uite că refacerea României Mari, după modelul pașnic al Germaniei din 1989, este realizabilă. Să țină minte mereu:
„Fiecare vis de atunci să poarte sigiliul său,
Și-n orice faptă a noastră să fie lumina zorilor,
Când astrul românimii a recreat o hartă
Cu barda Unirii de la Șelimbăr.”
(adaptare după o poezie de Valeriu Matei)
