Se povestește că, undeva pe ocean, un vapor s-a scufundat, iar trei tineri au scăpat cu viață. Aceștia au ajuns pe o insulă pustie din apropiere. Nu știau să se roage, dar cunoșteau că Dumnezeu este unul în Treime: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Simțind nevoia să se roage, și-au alcătuit o rugăciune simplă: „Trei voi, trei noi, miluiți-ne pe noi”. Au trăit cu această rugăciune până la vârsta de 80 de ani, când un vapor a ajuns pe insulă, având la bord și un preot.
Când preotul i-a întrebat cum s-au rugat în tot acest timp, ei au mărturisit că nu știau cum să se roage, dar și-au alcătuit singuri această rugăciune. Preotul le-a spus că rugăciunea lor nu era tocmai potrivită și i-a învățat rugăciunea „Tatăl nostru”. După ce vaporul a plecat și s-a îndepărtat de insulă, cei de pe vas au zărit trei lumini care se deplasau pe mare, venind spre ei. Au oprit vaporul și au constatat că erau cei trei bătrâni. Aceștia veniseră să spună că uitaseră rugăciunea pe care preotul le poruncise să o rostească pentru a nu-și pierde mântuirea.
Înțelegând că cei trei erau sfinți, căci altfel nu ar fi putut merge pe apă, preotul le-a spus: „Rugați-vă cu rugăciunea voastră, cu aceeași inimă curată și dăruire față de Dumnezeu, și rugați-vă și pentru noi.”
