Hunedoara și întreaga Românie au pierdut un simbol al curajului, al pasiunii și al umanității. Mihai Leu, fost campion mondial la box și pionier al automobilismului românesc, s-a stins, dar moștenirea sa rămâne vie, impregnată în inimile celor care l-au cunoscut, l-au admirat sau l-au iubit. Mesajul său de adio, publicat pe rețelele de socializare, este mai mult decât un rămas-bun – este o mărturie a unei vieți trăite cu intensitate, dedicată celorlalți și marcată de o dragoste profundă pentru familie, sport și comunitate.
„Dacă citiți aceste rânduri, înseamnă că drumul meu pe acest pământ s-a încheiat. Dar ceea ce a rămas în urmă e mult mai puternic decât orice absență: e dragostea, recunoștința și legătura profundă pe care am avut-o cu voi”, scria Mihai Leu în mesajul său. Aceste cuvinte reflectă esența unui om care a trăit nu doar pentru sine, ci pentru cei din jur, pentru Hunedoara sa natală, pentru ringul de box și pentru pista de curse.
Un campion în ring și pe pistă
Mihai Leu a fost un titan al sportului românesc. În box, a cucerit titlul mondial WBO la categoria welter în 1997, devenind primul român care a obținut o centură mondială la profesioniști. A luptat cu o determinare feroce, dar și cu o noblețe rar întâlnită, împărtășind cu colegii săi „tăcerea din vestiar” și „emoția dinaintea gongului”. În automobilism, a fost la fel de impresionant, cucerind titlul de campion național la raliu în 2003 și inspirând generații de piloți. „Am avut parte de două familii sportive adevărate, care m-au făcut să simt, în fiecare clipă, că nu lupt și nu conduc niciodată singur”, spunea el, recunoscător colegilor din ring și din garaj.
Hunedoara, inima sa
Pentru Mihai Leu, Hunedoara nu a fost doar un loc pe hartă, ci rădăcina și sufletul său. „Locul unde m-am născut, unde am visat pentru prima dată și unde m-am întors mereu, indiferent cât de departe m-a purtat viața”, scria el. Dragostea sa pentru Hunedoara a fost reciprocă: sute de oameni, hunedoreni și nu numai, l-au condus pe ultimul drum, transformând despărțirea într-un moment de lumină și solidaritate. „Ați făcut din despărțirea mea un moment de lumină”, spunea Mihai, recunoscător pentru dragostea comunității sale.
Familia, stâlpul său de putere
În spatele campionului s-a aflat mereu familia sa: Anna, „iubirea mea”, și fiul său, Marco, cei care i-au oferit „sprijinul, echilibrul, puterea”. „Tot ce am fost mai bun s-a datorat lor”, mărturisea Mihai, subliniind că dragostea familiei a fost fundamentul vieții sale. Această dragoste i-a dat forța de a lupta, nu doar în ring sau pe pistă, ci și în ultimii 11 ani, când a dus o bătălie crâncenă cu boala.
Un miracol uman
Mihai Leu a adus mulțumiri speciale profesorului Irinel Popescu și doctoriței Adina Croitoru, pe care i-a numit „mâna lui Dumnezeu”. Datorită lor, el a primit ani prețioși alături de cei dragi, ani pe care i-a trăit cu recunoștință și cu dorința de a lăsa ceva valoros în urmă. „Ce au făcut în ultimii 11 ani a fost un miracol medical, dar mai ales un miracol uman”, scria el, subliniind puterea speranței și a umanității.
Un testament al curajului și al speranței
Mesajul de adio al lui Mihai Leu este o lecție de viață: „Trăiți cu curaj, cu pasiune și cu inimă. Pentru că tot ce contează, la final, e cât ai iubit și cât ai fost iubit”. El a plecat dintre noi, dar ne-a lăsat un îndemn care răsună ca un ecou: „Dacă ați căzut în șanț, uitați-vă la stele. Așa apare speranța”. Aceste cuvinte sunt moștenirea unui om care a trăit fiecare clipă cu intensitate, care a iubit profund și care a fost iubit la fel de profund.
Mihai Leu nu a fost doar un campion al sportului, ci un campion al umanității. A fost un om care a știut să transforme fiecare luptă într-o victorie, nu doar pentru el, ci pentru toți cei care l-au cunoscut. Hunedoara, România și lumea sportului îl vor purta mereu în inimă, ca pe un simbol al curajului, al pasiunii și al speranței.
Odihnă veșnică!
Cu recunoștință,
Redacția Prahova Liberă
