În dimineața de Ajun, satul Bordenii Mari din județul Prahova s-a trezit sub semnul unei tradiții care pare să reziste neatinsă de trecerea timpului. Căruțe împodobite cu ramuri verzi și panglici, trase de cai bine țesălați, au pornit pe ulițele înghețate, purtând în spate zeci de glasuri care au umplut aerul de colinde vechi.
Evenimentul, organizat cu mult suflet de doamna Barbu Elena Ramona, directoarea Căminului Cultural Scorteni, a adunat laolaltă copii, tineri și oameni în vârstă – o adevărată punte vie între generații. De la primele ore ale dimineții, alaiul a mers din poartă în poartă, vestind Nașterea Domnului în modul cel mai autentic posibil: cu puterea glasului, cu bucuria întâlnirii și cu miros de gogoși calde și covrigi proaspăt scoși din cuptor.
Bordenarii au răspuns cu generozitatea specifică satului românesc: ceai fierbinte, dulceață de casă, plăcinte calde, nuci și mere roșii. Fiecare oprire s-a transformat într-o mică scenă de teatru popular, în care gazdele și colindătorii își ofereau unii altora bucurie, zâmbete și câteva clipe de adevărată comuniune.
„Fiecare colindă poartă în ea o poveste, o rugăciune cântată, o legătură cu rădăcinile noastre. Să păstrăm și să transmitem mai departe această tradiție, pentru că în simplitatea ei stă adevărata frumusețe a Crăciunului”, a declarat cu emoție doamna Barbu Elena Ramona, cea care a coordonat cu pasiune întregul alai.
Spectacolul ecvestru al căruțelor, combinat cu portul popular încă purtat cu mândrie, cu vocile cristaline ale copiilor și cu sunetul profund al glasurilor mature, a creat o atmosferă care a amintit multora de Crăciunurile din copilărie – acelea în care frigul de afară nu conta, atâta vreme cât în casă intra colindul și binecuvântarea.
În România, colindatul rămâne una dintre puținele tradiții care încă mai supraviețuiește în forma sa autentică, mai ales în satele care nu s-au lăsat complet înghițite de ritmul orașelor. De la Sfântul Nicolae (6 decembrie) și până după Bobotează, în unele zone colindele răsună neîntrerupt. Dar seara de Ajun, 24 decembrie, rămâne momentul de maximă intensitate emoțională: atunci când se cântă „Astăzi s-a născut Hristos”, „Steaua sus răsare”, „Închinarea Magilor” sau „Lerui Ler”, iar în unele sate merge și „cu icoana” – preoții și copiii ducând din casă în casă chipul Nașterii, binecuvântând gospodăriile.
Bordenii Mari ne-a amintit anul acesta că tradiția nu este doar un obiect de muzeu sau o amintire romantică, ci o respirație vie, care încă mai poate umple ulițele de glasuri, casele de miros de cozonac și sufletele de speranță.
Poate că cel mai frumos cadou al Crăciunului 2025 în Bordenii Mari nu a fost cel învelit în hârtie lucioasă, ci tocmai acesta: imaginea unei căruțe cu cai care înaintează lin prin sat, în timp ce din ea se revarsă un colind vechi, iar oamenii ies în prag cu ochii umezi și cu mâinile pline de bunătate.
La mulți ani cu tradiție trăită, nu doar povestită!
