Într-o lume în care granițele par uneori mai grele decât piatra, există oameni care le transformă în simple linii pe care sufletul le trece fără pașaport. Ludmila Sfîrloagă este unul dintre aceștia.
De 25 de ani, în fiecare vară, la Vălenii de Munte, ea devine gazda și mama spirituală a sute de frați basarabeni care vin la Universitatea Populară de Vară „Nicolae Iorga”. Nu e doar o invitație protocolară – e o îmbrățișare lungă, repetată an de an, prin care le spune: „Aici sunteți acasă”.
În interviul exclusiv realizat în august 2024 pentru platforma „Poduri de Dor”, Ludmila Sfîrloagă mărturisește cu aceeași simplitate și căldură care o caracterizează:
„…îmi face mare plăcere ca de fiecare dată să avem invitați foarte mulți frați basarabeni de care vreau să am grijă cum am avut-o în fiecare an… la toate edițiile din ultimii 24 de ani.”
Nu e vorba doar de organizare și protocol. E vorba de grija adevărată față de oameni: de la prima ceașcă de cafea dimineața, până la ultimele discuții sub clar de lună, despre istorie, limbă și viitor comun.
O voce puternică la Strasbourg și o mână întinsă peste Prut
Ludmila Sfîrloagă nu este doar o bună gazdă la Văleni. Este prima femeie care a condus Camera Regiunilor a Consiliului Europei, unde a apărat cu fermitate și eleganță interesele României. Tocmai de pe această scenă europeană a reușit să transforme în subiect închis ideea unei autonomii a ținutului Secuiesc, demonstrând că suveranitatea și unitatea statului român nu sunt negociabile.
Dar adevărata ei forță rămâne cea a construcției concrete: sute de proiecte realizate în Republica Moldova prin înfrățirile dintre Prahova și raioanele Hîncești, Cimișlia, Călărași, Rezina și altele. Spitalul modern de la Hîncești, săli de sport, biblioteci, busturi ale lui Ștefan cel Mare și Mihai Viteazul, donații masive de carte – toate poartă amprenta ei.
„Nu trec Prutul cu carnetul de partid în buzunar, ci cu carnetul roșu-galben-albastru”, obișnuiește să spună. Și chiar așa este: politica ei este una a inimii, nu a calculelor de partid.
O chemare deschisă către toate județele României
În dialogul cu Diana Zlatan-Ciugureanu, Ludmila Sfîrloagă lansează și o invitație caldă către celelalte județe ale României:
„Să nu credeți că numai Prahova poate face asta. Fiecare județ poate deveni o punte. E suficient să vrea.”
Mesajul este clar: reîntregirea spirituală și culturală nu este un vis îndepărtat, ci o muncă de fiecare zi, pe care o poate face orice comunitate dispusă să întindă o mână peste Prut.
Flacăra care nu se stinge
În timp ce multe voci se pierd în zgomotul cotidian, Ludmila Sfîrloagă rămâne una dintre acele lumini constante care ne amintesc că:
- limba română este aceeași de ambele părți ale Prutului,
- istoria comună este mai puternică decât orice graniță trasată de alții,
- iar solidaritatea românească nu este o lozincă, ci o stare de spirit vie.
După 25 de ediții ale Universității Populare de Vară „Nicolae Iorga”, Ludmila Sfîrloagă nu obosește să repete același lucru: „Frații noștri de peste Prut sunt mereu bineveniți. Aici îi așteptăm cu brațele deschise.”
Și le deschide, an de an, cu aceeași căldură și cu aceeași convingere că, atâta timp cât vor exista astfel de punți de dor și de suflet, nimic nu va putea despărți cu adevărat neamul românesc.
Vezi interviul integral AICI
