Când împăratul Constantin a plecat să-l întâmpine pe dușmanul său, Maxențiu, se ruga, cerând ajutor de la Dumnezeu, știind că oastea lui este mai slabă. Ca răspuns la rugăciunea sa, Constantin a văzut ziua, în amiaza mare, strălucind pe cer o cruce luminoasă, pe care scria, cu slove alcătuite din stele: „Prin acest semn vei învinge”. În noaptea care a urmat, l-a văzut în vis pe Domnul Iisus Hristos apropiindu-se de el și îndemnându-l să-și facă un steag ostășesc cu semnul Sfintei Cruci pe el.
Încredințat că a fost ajutat de Dumnezeu, fericitul Constantin, devenit împărat al Romei, a dat o hotărâre prin care a oprit prigonirea creștinilor și a acordat libertate credinței. Mai târziu, când și-a mutat capitala la Bizanț, a zidit această cetate și a împodobit-o cu tot felul de palate, numind-o Constantinopol, după numele său. Această cetate a fost adusă de împăratul Constantin lui Hristos ca o roadă a credinței sale.
Sfântul Constantin a fost ajutat și de evlavia și râvna mamei sale, pe care a trimis-o la Ierusalim pentru descoperirea locurilor sfinte. Descoperind locul Golgotei, al Sfântului Mormânt și lemnul Sfintei Cruci, împărăteasa a zidit Biserica Sfântului Mormânt, biserica din Betleem, pe cea din Nazaret și alte sfinte locașuri.
Multe alte fapte de folos au săvârșit marele Constantin și mama sa, Elena, pentru care s-au învrednicit să fie numiți „Sfinții Împărați întocmai cu Apostolii”.
