Un tată lăsă fiilor săi moștenire un ogor cu grâne. Cei doi îl împărțiră frățește, dar unul era bogat și celălalt sărac și cu mulți copii. Când veni vremea secerișului, fratele cel bogat începu să se zvârcolească în pat, cugetând în sinea lui: ,,Eu sunt bogat, la ce-mi folosesc mie snopii aceia? Fratele meu este sărac și are nevoie de mult grâu pentru familia sa.”

Se ridică din pat, se duse la câmp și, din partea sa, duse o mulțime de spice în ogorul fratelui său. În aceeași noapte, fratele său se gândea: ,,Fratele meu nu are nici soție, nici copii. Bucuria sa este bogăția și eu vreau să văd că bucuria îi crește.”

Își lăsă culcușul, plecă la câmp și duse mult din ce secerase în partea de ogor a fratelui. Atunci când, în zori, cei doi se duseră pe câmp, mare le fu uimirea când văzură că grâul nu scăzuse.

În nopțile următoare făcură același lucru, dar în fiecare dimineață, descopereau că grâul nu scădea. Însă, într-o noapte, cei doi frați se întâlniră in mijlocul ogorului, amândoi având brațele pline de snopi. Își dădură seama de cele întâmplate și, râzând, se îmbrățișară.

Atunci auziră un glas din cer: ,,-Locul acesta pe care a fost vădită atâta iubire frățească se cuvine a fi ales pentru zidirea templului meu, templul iubirii dintre frați.”

Și, în fapt, regele Solomon a ales mai târziu acel loc pentru a construi templul. Oare azi ar mai izbuti regele Solomon să găsească un loc pentru templu?

Cu drag,
Maria Magdalena

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.