„Eficiența” cu care desființăm memoria lui Enescu
Pe hârtie, patru posturi de fochist dispar. În realitate, dispar cei care țin Casa Memorială „George Enescu” din Sinaia în picioare, uscată, încălzită și accesibilă. Dar cine are nevoie de așa detalii când avem un manager interimar dornic să facă ordine?
Mircea-Bogdan Tănăsescu, instalat fără concurs și prelungit cu 120 de zile în ultimele zvâcniri ale guvernului Bolojan, a pus pe ordinea de zi a primului său Consiliu de Administrație exact ce trebuia: tăierea a patru oameni care iarna dezgheață țevi, degajează zăpada ca să ajungă ambulanțele și pompierii, iar restul anului cosesc, adună frunze și veghează centrala. Un registru întreg de intervenții stă mărturie că nu „stau degeaba”. Dar cine mai citește registre când se pot desființa posturi?
Federația CulturMedia a cerut documentația: note de fundamentare, analize economice, organigramă. Păi de ce să complicăm lucrurile? Un muzeu aflat în conducere interimară nu are nevoie de argumente tehnice. Are nevoie de curaj. Curajul de a lăsa un monument istoric, dăruit de Enescu statului român, fără oamenii care îl apără de îngheț, de inundații și de izolare.
Casa din Sinaia a fost construită între 1923 și 1926. A rezistat la multe. Rămâne de văzut dacă rezistă și la „reorganizarea” făcută pe genunchi, fără consultare reală și fără să se deranjeze cineva să explice de ce patru oameni care țin monumentul în viață sunt o cheltuială inutilă.
Un monument care adăpostește opera și memoria lui George Enescu merită, se pare, mai puțin. Sau cel puțin merită un manager interimar care știe să taie.
