Oricât de mult ai iubi un om, lasă-l să plece cand nu mai are timp pentru tine, când timpul rezervat ție s-a epuizat, lasă-l să plece, să se odihnească şi apoi să fie fericit lângă altcineva…
Nu-l lăsa să-ți consume timpul tău doar pentru că eşti obişnuită cu prezenţa lui lângă tine. Cu acea perioadă în care stai în expectativă nu te vei mai întâlni niciodată, ba mai mult, e un timp petrecut în trecut, în care îţi aminteşti cum eraţi voi ieri, un timp care îți epuizează resursele şi nu te lasă să vezi dincolo de imposibilitatea ta. Timpul e atât de scurt… și atât de puțin încât să i-l dai unui om care nu mai are din al lui pentru tine, e cea mai mare risipă de viață. În fiecare femeie există acea latură masculină, las-o atunci să iasă din tine şi să ai puterea să-ţi faci bagajul şi să pleci din viața lui.
Nu uita să-ti iei tot odată. Revenirile cu,, am uitat un tricou, un ruj, un parfum, o îmrățișare, o jumătate de noapte cu tine…,, nu sunt alinări, sunt doar motive de a-ți plânge suferinţa pe care o îngreunezi.
Şi încă un lucru important, nu lua nimic din ce e al lui, cum ar fi dorul de el sau lucruri din acestea mărunte care să te împovǎreze.
Despărțirile cu îmbrăţişări nu fac decât să-ți amintească faptul că a rămas o urmă de iubire, de resentiment, că celălalt te aşteaptă chiar în momentul în care tu te gândeşti la el.
Despărţirile cu îmbrăţişări, de cele mai multe ori te aduc înapoi la acel om, dar nimic nu mai e la fel. Ochii care nu se văd, nu se așteaptă, se uită…
Articol scris de Maria Magdalena Rădulescu
